Andreia Gabriela Popescu, artista care duce bijuteria românească în lume: „Arta supraviețuiește timpului și oricărui context”

Pentru Andreia Gabriela Popescu, bijuteria este, înainte de toate, o formă de artă. O formă prin care ideile, întrebările și emoțiile pot căpăta materialitate, iar obiectul devine mai mult decât un accesoriu. De aceea, artista a ales să unească designul și producția într-un parcurs creativ: „Îmi place întregul proces și vreau să «trăiesc» obiectul de la idee până la execuție. Nu vreau să deleg ceea ce pentru mine reprezintă însăși bucuria creației.”

Artist multipremiat internațional, Andreia Gabriela Popescu este profesor lector la Assamblage Contemporary Jewelry School din 2010, Ambasador Educațional Romanian Jewelry Week și Assamblage, membru al juriului ROJW la categoria Premii Speciale, membru organizator ROJW, membru permanent al juriului internațional Talent Show de la Milano Jewelry Week – roluri prin care nu doar creează, ci contribuie activ la formarea și promovarea unei scene românești de bijuterie contemporană.

A expus independent în afara României din 2013, pornind de la Milano și a ajuns ulterior în Barcelona, Madrid, Lisabona, Veneția, Roma, Torino, Atena, Praga, Vilnius, Baccatat, Londra, München și New York. În 2022 a câștigat marele premiu Artistar Jewels la Milano Jewelry Week, iar în 2026 a făcut parte din juriul internațional al competiției Every Body, în cadrul Legnica Jewellery Festival. Lucrările ei combină aurul, argintul și diamantele cu rășină sau Corian, iar colecția dedicată marelui artist japonez Utamaro a ajuns, printre altele, și la Museo Nacional de Artes Decorativas din Madrid.

În educație, vorbește despre tehnică ca despre una dintre condițiile libertății de a crea, iar la Assamblage, spune ea, există ceva „nemaipomenit de frumos” în relația dintre mentor și student: o relație win-win, în care procesul de învățare merge în ambele direcții și în care școala devine un spațiu de întâlnire între experiență, curiozitate și idei noi.

În acest interviu, Andreia Gabriela Popescu vorbește despre drumul de la economie la artă și de la modă la bijuterie, despre felul în care o întrebare abstractă poate deveni un inel, un pandantiv, sau mai exact o piesă de artă la purtător, despre relația dintre cultură tehnică și creativitate, despre parteneriatele internaționale care au dus Romanian Jewelry Week în circuitul marilor evenimente de profil și despre ce înseamnă să construiești relevanță într-o industrie de nișă. Dar, mai ales, despre artă – despre capacitatea ei de a supraviețui timpului și contextului și despre nevoia permanentă a omului de a găsi, prin creație, emoție, sens, frumusețe și libertate.

„Arta supraviețuiește timpului în orice context. Creația artistică își păstrează forța de a genera emoție și sens. Conține memoria colectivă, nevoia de frumos și evadare… Continuă să faci artă! Continuă să crezi în ceea ce faci, iubește ceea ce faci, acordă răbdare și încearcă să fii cel mai bun.”

Ediția a șaptea Romanian Jewelry Week, organizată de Assamblage National Jewelry Association, are loc între 30 septembrie și 4 octombrie și reunește peste 290 de designeri din peste 50 de țări, cu expoziții, târg, conferințe, workshopuri, seminarii și tururi ghidate. Andreia participă cu colecția Vowel Colors – Chapter III.

Andreia, predai la Assamblage School și, în același timp, îți trăiești meseria zi de zi, în atelier. Cum s-a schimbat relația ta cu bijuteria din ziua în care ai făcut prima piesă și până azi, când o transmiți mai departe unei alte generații? Care e un mit despre meseria de bijutier pe care ai vrea să-l corectezi, pentru cititorii noștri?

Relația mea cu bijuteria a evoluat în primul rând prin profunzime. La început descoperi bucuria de a crea cu mâinile tale o piesă de bijuterie, apoi satisfacția de a reuși să transformi o idee într-un obiect tangibil. În același timp, înțelegi cât de multă tehnică, răbdare, disciplină și responsabilitate există în spatele fiecărei piese.

Eu am trecut la bijuterie după economie și după câțiva ani de design vestimentar. Imediat după liceu, am urmat Academia de Studii Economice, împinsă de la spate de părinții mei, pentru că în acea perioadă, dacă doreai să ai un viitor „asigurat” financiar, trebuia fie să urmezi Facultatea de Medicină, fie ASE-ul. Argumentul era: „arta nu ține de foame”.

În timpul facultății am lucrat la companii specifice pregătirii mele, pentru a-mi crea independența financiară și premisele necesare trecerii ulterioare în domeniul creativ, cel la care am visat dintotdeauna. În 1999, mi-am înființat propria firmă de design și producție vestimentară. După trei ani am trecut la bijuterie pentru că am simțit că aici pot transmite mult mai bine energia și trăirile mele interioare, extazul și bucuria creației. Pentru mine, bijuteria a devenit instrumentul ideal.

Astăzi, după atâția ani, continui să văd designerul, tehnicianul și profesorul ca pe o singură persoană, iar economistul nu a dispărut, a fost absorbit. Precizia, răbdarea, atenția la detaliu și capacitatea de a găsi soluții au rămas, doar că acum sunt folosite în artă și exprimate prin metal, foc, rășină, email și alte materiale.

Aș corecta închipuirea că bijuteria înseamnă doar inspirație și talent. Pentru că nu este suficient să ai o idee frumoasă, ideea trebuie făcută. Iar cultura tehnică este esențială pentru ca artistul să-și poată exprima coerent și complet ideea și să găsească soluțiile tehnice necesare pentru a o transforma în obiect.

Și mai este ceva: nu cred că un artist ajunge vreodată cu adevărat la „destinație”. Regula celor șapte ani despre care vorbesc și studenților mei spune, de fapt, că drumul este lung. Premiul sau recunoașterea nu sunt promisiunea sosirii, ci o disciplină de a continua.

Ai câștigat marele premiu la Milano Jewelry Week în 2022. Ce s-a schimbat, concret, în cariera ta după acel moment?

Premiul Artistar Jewels 2022 este o validare foarte importantă. Dar dacă mă întrebi ce s-a schimbat, îți pot da un prim exemplu – am trecut la nivelul superior, și anume să fac parte din juriul internațional al concursului și expoziției Talent Show, dedicat școlilor de bijuterie participante la Milano Jewelry Week, și de atunci sunt membru permanent al juriului.

De fapt, primul moment definitoriu pentru parcursul meu internațional a fost mai devreme, în jurul anului 2013, când am început să expun independent în afara României, pornind de la Milano. Prima participare la Milano a funcționat ca o rampă de lansare către alte evenimente, galerii, curatori și muzee.

Am ajuns ulterior să expun în Barcelona, Madrid, Lisabona, Veneția, Roma, Torino, Atena, Praga, Vilnius, Baccarat, Londra, München, New York și în multe alte centre importante pentru bijuteria contemporană.

Premiul Artistar Jewels 2022 a venit într-un parcurs deja construit de-a lungul anilor de către mine, prin seriozitate, consecvență, multă muncă și dedicare, și a adăugat vizibilitate și credibilitate internațională. Astăzi, recunoașterea se vede și prin faptul că sunt invitată nu doar să expun, ci și să particip în contexte de jurizare, curatorial și educațional.

Un alt exemplu: în prima parte a anului 2026 am făcut parte din juriul internațional al competiției Every Body din cadrul Legnica Jewellery Festival și, de mai bine de patru ani, fac parte din juriul Romanian Jewelry Week.

„Ca antreprenoare, premiile sunt importante, dar nu pot deveni scopul. După un premiu trebuie să te întorci la bancul de lucru. Metalul nu știe că ai câștigat un premiu.”

Colecția cu care participi anul acesta la Romanian Jewelry Week, Vowel Colors Chapter III, pornește de la o întrebare aproape inocentă: ce culoare are o vocală. Cum arată, în intimitate, momentul în care o idee atât de abstractă începe să prindă contur într-un inel sau un pandantiv care, mai târziu, se transformă într-un obiect tangibil?

Pentru mine, orice colecție începe cu un concept. Nu este niciodată întâmplătoare. Ideile pot veni din natură, istorie, cultura altor popoare, viața personală, experiențe.

La Vowel Colors – Chapter III, întrebarea „În ce culoare se poate transforma discursul tău?” este o provocare lansată publicului la introspecție, analiză și imaginație. Colecția se bazează pe sinestezia culorilor și, mai precis, pe cromestezie. Stimularea unui simț declanșează automat o experiență într-un alt simț. Când vine vorba de culori, simțurile se întrepătrund astfel încât literele, sunetele sau numerele capătă nuanțe vizuale diferite.

Tocmai de aceea, întrebarea mea este atât de incitantă: cum ar arăta cuvintele pe care le rostim dacă am asocia culori vocalelor? Ar fi vocalele luminoase sau întunecate? Lungi sau scurte? Fine sau vibrante? Deschise sau închise? Culori puternice sau pastelate? Cum ar arăta, de fapt, culoarea vorbirii noastre?

Vocalele dau muzicalitate și viață oricărei limbi. Pot transforma o propoziție simplă aproape într-o arie de operă. Fără ele, cuvintele ar deveni aproape asemenea tunetului unei furtuni.

Mai mult de atât, întrebarea trebuie tradusă în volum, proporție, material, culoare și tehnică. Acolo începe partea mea preferată: momentul în care o idee abstractă trebuie să accepte regulile materiei. Și atunci începe munca adevărată.

Lucrezi cu tehnici tradiționale de bijuterie, dar combini metale prețioase și pietre cu materiale alternative, precum rășina și corianul. Ce te-a determinat să riști această combinație, și cum a reacționat piața la început la viziunea ta artistică? Ce te atrage la riscul de a pune laolaltă elemente care, în mod normal, nu s-ar întâlni?

„Lucrez cu tehnici tradiționale de bijuterie, însă le folosesc ca un vocabular de exprimare al conceptului ales. Iar materialul trebuie să servească ideea. Nu văd materialele alternative ca pe un compromis față de metalele prețioase. Din contră, asocierea lor o consider curaj, nu risc.”

Lucrez bijuterie de artă și aici „sky is the limit”. Caracteristicile materialelor cu care alegi să lucrezi și ce îți oferă fiecare în parte sunt mai presus de valoarea lor intrinsecă. În plus, cu cât înțelegi mai bine materialul, cu atât mai mult îți dai seama de potențialul lui.

De aceea, pot pune aur, argint sau pietre alături de rășină ori Corian, dacă această combinație este cea care susține conceptul. Rășina, de exemplu, îmi permite să lucrez cu transparență, volumetrie goală și ușoară, textură și culoare într-un mod în care metalul nu mi-ar permite.

Într-o lucrare precum Solve et Coagula Colors – Spring Rays, am asociat aur roz de 14K și diamante cu rășină prelucrată cu pigmenți fluorescenți, astfel încât piesa să își transforme culoarea sau să-și intensifice culorile în lumină UV.

Ai spus cândva că fiecare piesă vine cu munca, timpul și riscul din spate. Care e cea mai grea decizie pe care a trebuit s-o iei, ca antreprenoare, ca să poți continua să creezi fără compromisuri? Care ai spune că a fost cel mai dificil compromis pe care a fost necesar să-l faci vreodată, pentru creațiile tale?

Consider că, pentru a reuși, trebuie să te dedici trup și suflet muncii tale și orice obstacol este, de fapt, o provocare ce poate fi depășită! Nu un compromis pe care ar trebui să-l faci!

Și mai știu că, în momentul în care iubești ceea ce faci, crezi cu tărie în opera ta de artă și ți-o asumi, toată lumea poate vedea asta în piesele tale.

Cel mai mare compromis pe care nu ar trebui să-l faci este compromisul asupra lucrării tale doar pentru ca ea să fie mai rapidă, mai simplă sau mai ușor de produs. Eu prefer un drum oricât de greu, dar care să păstreze sensul piesei.

Am ales să nu separ designul de producție. Îmi place întregul proces și vreau să „trăiesc” obiectul de la idee până la execuție. Nu vreau să deleg ceea ce pentru mine reprezintă însăși bucuria creației.

Romanian Jewelry Week ajunge anul acesta la a șaptea ediție, între 30 septembrie și 4 octombrie, organizat de Assamblage National Jewelry Association încă din 2020. Cum a evoluat evenimentul, din perspectiva ta, de designer care a participat la toate edițiile, și ce loc ocupă azi în peisajul internațional al bijuteriei contemporane?

Îți pot răspunde atât din perspectiva mea de artist de bijuterie contemporană, care a participat la toate edițiile ROJW, la trei dintre ele fiind și premiat, dar mai ales din perspectiva mea ca Ambasador Educațional Romanian Jewelry Week și Assamblage, din perspectiva mea de membru al juriului la categoria Premii Speciale, din perspectiva mea de profesor Assamblage Contemporary Jewelry School începând din anul 2010 și, la fel de important, ca membru organizator ROJW.

Încă de la început, evenimentul nostru s-a dovedit a fi o șansă extraordinară pentru afirmarea bijuteriei contemporane românești și a artiștilor români, atât pe plan național, cât și internațional, și a venit ca o nevoie firească de continuare, la un nivel superior, a tuturor activităților pe care le aveam deja de câțiva ani cu asociația și școala noastră, Assamblage.

De la an la an, a evoluat exponențial. În 2024 spuneam deja, într-un alt interviu, că evenimentul depășise așteptările și devenise din ce în ce mai cunoscut internațional, lucru vizibil prin numărul crescând de designeri și colective internaționale.

Astăzi, formatul include expoziții, târg, conferințe, workshopuri, seminarii, tururi ghidate și evenimente conexe.

Ca Ambasador Educațional ROJW și, în egală măsură, datorită credibilității câștigate în timp ca artist de bijuterie contemporană consacrat și premiat internațional, am reușit să contribui la integrarea ROJW în rețeaua internațională a marilor evenimente de bijuterie prin stabilirea de noi parteneriate cu evenimente precum Milano Jewelry Week, AdOC Madrid, Inhorgenta, Handwerk & Design, SCHMUCK München, MAD About Jewelry – New York, Roma Jewelry Week și Precious Room – Paris.

Am invitat personalități importante, directori sau fondatori ai acestor evenimente renumite să se alăture juriului ROJW și, spre marea mea bucurie, toți aceștia mi-au răspuns pozitiv. Mai mult de atât, anul trecut, toți membrii juriului ne-au onorat cu prezența lor fizică la eveniment și au acordat premii substanțiale artiștilor ROJW.

La ediția de anul acesta vor veni, de asemenea, toți în persoană. Cred că acest lucru descrie foarte bine ce loc ocupă ROJW în peisajul internațional al bijuteriei contemporane.

Și cred că evoluția ROJW nu poate fi privită separat de relațiile internaționale pe care le construim constant, atât prin școala noastră, Assamblage, prin participarea la evenimente și concursuri internaționale cu grupurile de studenți Assamblage pe care le organizez și curatoriez, cât și prin parcursul nostru individual, ca designeri și artiști de bijuterie contemporană.

Din punctul meu de vedere, fiecare deplasare, fiecare expoziție, fiecare premiu câștigat aduc credibilitate și validare, iar fiecare întâlnire cu un curator, un designer, un profesor sau un reprezentant al unei instituții poate deveni o punte către România.

Toate aceste relații se întorc acasă. Este un proces care se construiește în timp, prin încredere, colaborări și prezență constantă. În ediția din octombrie 2026 vorbim deja despre peste 290 de designeri din peste 50 de țări, ceea ce arată cât de mult a crescut platforma.

Din postura de antreprenoare într-o industrie mică și extrem de tehnică precum bijuteria de autor, care a fost cea mai grea decizie de afaceri pe care a trebuit să o iei, ca să poți continua să creezi fără compromisuri?

Trebuie să facem distincție, în primul rând, între bijuteria comercială sau de brand, cea pe care o regăsim în magazine și o putem recunoaște foarte ușor pentru că este executată în serie extrem de mare, cu ajutorul tehnologiei de proiectare pe calculator și al aparaturilor industriale, și, da, este mai mult tehnică decât creativă, și bijuteria contemporană de autor, care este artă aplicată în bijuterie!

Sunt două domenii diferite, dar care pot exista împreună extrem de frumos, așa cum se întâmplă în alte țări dezvoltate la acest capitol. Diversitatea satisface mult mai bine publicul și întotdeauna duce la progres

Consider că domeniul nostru, cel al bijuteriei contemporane de autor, este unul de nișă, este bijuterie de artă, este mesaj înainte de toate, iar tehnica este limbajul de exprimare al conceptului.

În plus, în țara noastră, acest domeniu este la începuturile lui, dar se dezvoltă de la an la an, deci are clar suficient loc să se extindă și mai mult.

Și da, trebuie să îți asumi că bijuteria de autor nu este o „industrie” în care totul se poate măsura rapid. Există investiție în materiale, în tehnică, în expoziții, transport, prezentare, timp de lucru și, foarte important, în educație.

Într-un interviu mai vechi spuneam că intrarea în peisajul internațional presupune concursuri, preselecții și investiții în timp, muncă și bani, iar consecvența poate însemna ani.

Predai la Assamblage School unei noi generații de designeri, iar mulți dintre ei aplică, la rândul lor, la Romanian Jewelry Week. Ce vezi la studenții tăi de azi, comparativ cu momentul în care tu însăți porneai la drum în această industrie? Care ai spune că este cel mai surprinzător lucru pe care l-ai învățat tu, de la studenții tăi, în decursul timpului?

Studenții de astăzi vin cu foarte multă creativitate, curiozitate și dorință de experiment. Mă bucură foarte mult și faptul că, în ultimii ani, au venit la Assamblage inclusiv tineri foarte mici, de 14–17 ani.

Diferența față de începuturile mele este și accesul mult mai mare la informație și la comunitatea internațională. Astăzi, un tânăr poate vedea într-un timp foarte scurt ce se întâmplă în Milano, Madrid, Legnica, New York sau Tokyo.

„Dar tocmai aici apare o responsabilitate: să nu confunzi accesul la informație cu experiența. Eu insist foarte mult asupra culturii tehnice. Creativitatea fără cultură tehnică este incompletă. Tehnica nu omoară creativitatea, ci îi permite să existe fizic.”

Ce învăț eu de la studenții mei? Învăț să privesc din nou cu ochii celui care descoperă. Și cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate primi un profesor de la elevii săi. A fi profesor într-un domeniu creativ înseamnă un proces de învățare simultană: nu doar elevul învață, ci și profesorul continuă să învețe.

Participarea la Romanian Jewelry Week vine la pachet cu vizibilitate, dar și cu presiunea de a livra ceva nou an de an. Cum îți construiești, ca antreprenoare, un ritm sustenabil de creație, fără să te epuizezi creativ?

Eu consider că suntem înconjurați de inspirație: în natură, istorie, cultură, tradiții, viață și experiențe. Trebuie doar să ne deschidem ochii minții și să o vedem. Dar inspirația este doar începutul. După idee vine studiul. Apoi schița, forma, materialele, tehnica, testarea, execuția.

Procesul meu de lucru este foarte clar: alege tema, studiază tema, schițează formele, alege materialele, găsește tehnicile de lucru, testează concluziile, apoi execută.

Fără scurtături. Fără delegare. Acesta este ritmul meu. Uneori lucrez foarte intens, alteori o idee are nevoie să fie povestită mai târziu.

Tema The Woman din acest an este „less influence, more relevance”. Ce înseamnă relevanța pentru tine, ca designer de bijuterie, într-o lume care măsoară (aproape) totul în vizibilitate?

„Pentru mine, relevanța înseamnă amprentă artistică. Nu să fii văzută cât mai mult, ci ca ceea ce ai făcut să aibă valoare și după ce momentul vizibilității a trecut.”

Tema ar putea pune exact această diferență în discuție: între zgomot și voce, între trend și valoare, între a impresiona și a inspira.

În bijuterie, relevanța înseamnă să ai un limbaj propriu. Să știi de ce ai ales o formă, o tehnică sau un material anume. Să poți susține ceea ce ai creat nu doar prin imagine, ci prin concept, execuție și consecvență.

Influența poate aduce oamenii către tine, însă relevanța îi face să rămână prin ceva care poate fi înțeles, privit, purtat, transmis mai departe și, poate, să deschidă o ușă pentru altcineva.

Dacă cineva ar ține în mână o piesă de-a ta fără să știe nimic despre bijuteria de autor, ce ai vrea să simtă înainte să afle povestea din spate?

Înainte să afle povestea, aș vrea să simtă materialul, volumul, culoarea, greutatea, suprafața. Să aibă senzația că obiectul îi transmite ceva înainte să știe să spună în cuvinte ce anume.

Pentru mine, fiecare bijuterie trebuie să aibă o poveste. Am spus încă din primele mele interviuri că fiecare piesă are un concept și că bijuteria contemporană este, pentru mine, artă aplicată – o bijuterie conceptuală în care fiecare piesă are în spate un sentiment, o semnificație sau o trăire.

Este greu să aleg o singură piesă, pentru că fiecare colecție este o parte din mine.

„Dar MovingArt are o semnificație aparte. MovingArt a fost construită în jurul ideii de trecere a granițelor.”

Colecția dedicată lui Utamaro și premiată la Milano combină tehnici clasice de bijuterie cu materiale japoneze alternative, iar lucrările au fost expuse internațional, inclusiv la Museo Nacional de Artes Decorativas din Madrid. Ideea ei este foarte apropiată de ceea ce cred despre bijuterie: arta trebuie să fie în mișcare, nu să rămână statică.

Muzeul păstrează obiectul static, bijuteria călătorește. Ea intră în camere, pe stradă, în viața celui care o poartă. Asta este una dintre frumusețile bijuteriei de autor.

Dacă ai putea să te întorci în timp și să-i spui un singur lucru Andreiei care abia își deschidea atelierul, ce i-ai spune? Și crezi că același gând ar ajuta-o azi pe o tânără designeră care pornește la drum, într-o piață și mai suprasaturată?

I-aș spune: continuă să faci artă! Continuă să crezi în ceea ce faci, iubește ceea ce faci, acordă răbdare și încearcă să fii cel mai bun.

Arta supraviețuiește timpului în orice context. Creația artistică își păstrează forța de a genera emoție și sens. Conține memoria colectivă, nevoia de frumos și evadare. Indiferent de contextul politic, social sau economic, mintea umană caută mereu refugiul și libertatea pe care le oferă creația.

Arta supraviețuiește timpului și oricărui context deoarece ea nu depinde de utilitatea materială, ci de capacitatea de a exprima esența condiției umane. Formele, stilurile și materialele se schimbă, dar nevoia de manifestare artistică rămâne neschimbată!

Primul lucru pe care îl faci dimineața:

Beau o cafea.

Un cuvânt care descrie stilul tău de design:

Inovativ.

O sursă de inspirație la care te întorci mereu:

Japonia.

Mentorul sau mentora care te-a marcat cel mai mult, la început de drum:

Tatăl meu care mi-a transmis dorința de cunoaștere, autodepășire, secretul de a avea răbdare dar și perseverență.

Culoarea care te reprezintă cel mai bine, azi:

Violet.

Parfumul tău favorit pentru o seară de vară:

Îmi este greu sa aleg.

Un material cu care visezi să lucrezi:

Am lucrat deja – și îmi place enorm sǎ lucrez în aur.

Piesa de bijuterie pe care ai purta-o fără să te saturi de ea, dacă ar fi să alegi una singură:

Le iubesc pe toate, îmi este imposibil sǎ aleg.

_

Credit foto: Ștefan Vartolomei