Castelul Kálnoky din Valea Crișului se redeschide pentru public pe 28 noiembrie 2026 cu o expoziție de cadouri regale britanice

28 noiembrie va marca redeschiderea pentru publicul larg a castelului principal al contelui Tibor Kálnoky, situat în Valea Crișului (Sepsikőröspatak), după un amplu proces de restaurare. Evenimentul va scrie o nouă filă importantă în istoria Transilvaniei și a familiei Kálnoky. Proiectul reprezintă mai mult decât renovarea unei clădiri istorice: este recuperarea unei importante părți a patrimoniului familiei care a trecut prin decenii de distrugere și degradare în timpul regimului comunist și al dictaturii lui Nicolae Ceaușescu.

Redeschiderea castelului marchează o etapă esențială în eforturile familiei de a-și pune în valoare proprietățile istorice, făcându-le accesibile unei noi generații de vizitatori. Reședința restaurată urmează să devină un nou punct de atracție pentru evenimente culturale, activități turistice și proiecte dedicate patrimoniului, completând oferta culturală și turistică a Domeniului Kálnoky care include casele de oaspeți și castelul renascentist din Micloșoara.

Cu această ocazie, în perioada 28 noiembrie 2026 – 3 decembrie 2027, publicul larg va putea vizita expoziția „25 Years of Royal Gifts”, care reunește o selecție de cadouri primite de familia Kálnoky din partea Familiei Regale Britanice, precum și din partea altor familii nobiliare din străinătate. Prețul unui tur ghidat este de 40 de lei/persoană, respectiv 30 de lei pentru studenți, pensionari și copii cu vârsta sub 18 ani. Grupurile pentru tururile ghidate pot avea maximum 30 de persoane.

“Sezonul Crăciunului readuce la viață reședința istorică principală a familiei Kálnoky, din Valea Crișului (Sepsikőröspatak). Cu această ocazie, vizitatorii au prilejul de a descoperi, într-un mod cu totul personal, tradițiile de Crăciun ale familiei”, spune contele Tibor Kálnoky.

Mai multe informații:
https://kalnoky.ro/en/exhibitions/royal-christmas-gifts/

Un domeniu istoric, înconjurat de natură și tradiție ecvestră

Domeniul contelui Kálnoky din Valea Crișului include și fostele grajduri ale unui regiment de husari al familiei, restaurate și aduse la viață. Acestea găzduiesc activități ecvestre și pot deveni un spațiu dedicat cursurilor de perfecționare pentru proprietarii de cai, călăreți, instructori și antrenori.

Domeniul reprezintă, totodată, un cadru deosebit pentru organizarea nunților și a evenimentelor private, într-un decor istoric autentic, în care arhitectura nobiliară se îmbină cu frumusețea naturii și atmosfera aristocratică a Transilvaniei. Vizitatorii pot descoperi farmecul autentic al regiunii: clădiri vechi de secole, păduri, cai, sate tradiționale, gastronomie locală și moștenirea vie a unei familii profund legate de istoria Transilvaniei.

Creșterea cailor și pasiunea pentru sporturile ecvestre au ocupat întotdeauna un loc important în istoria familiei Kálnoky. Printre membrii acesteia s-au numărat ofițeri de husari cu grade înalte și călăreți remarcabili. Astfel, în 1742, în timpul domniei împărătesei Maria Terezia, generalul de cavalerie Kálnoky Antal a înființat Regimentul de Husari Kálnoky.

Legătură regală cu Transilvania a Familiei Regale Britanice

Transilvania ocupă un loc special în povestea Familiei Regale Britanice. Majestatea Sa Regele Charles al III-lea are o legătură personală de lungă durată cu această regiune, pe care o vizitează de mai multe decenii și al cărei patrimoniu arhitectural, natural și rural l-a susținut constant.

Refugiul privat al Regelui se află într-un cătun transilvănean istoric, Valea Zălanului, fondat în secolul al XVI-lea de Bálint Kálnoky, un strămoș al actualei familii Kálnoky. Localitatea se află la mică distanță de castelul din Valea Crișului.

Proprietatea face parte dintr-un peisaj cultural remarcabil, în care arhitectura tradițională și viața satului au fost păstrate cu grijă. Reședința regală poate fi vizitată și închiriată, oferind o perspectivă rară asupra aprecierii Regelui pentru simplitatea, autenticitatea și frumusețea naturală a Transilvaniei rurale.

Prezentare istorică a Domeniului din Valea Crișului 

Familia Kálnoky din Valea Crișului (Kőröspatak) este una dintre vechile familii nobiliare secuiești, printre membrii săi numărându-se judecători regali, căpitani și generali. Întemeietorul averii familiei a fost Bálint Kálnoky (II), care a dobândit proprietăți la Micloșoara și Valea Crișului în 1588.

Familia contelui Kalnoky

Menționată pentru prima dată în documentele scrise în anul 1332, Valea Crișului a reprezentat leagănul istoric al familiei Kálnoky și cel mai important centru al proprietăților sale din Transilvania. Predecesoarea actualului castel a fost o casă din piatră, construită în a doua jumătate a secolului al XVI-lea de Bálint și soția sa, Anna.

După moartea lui Bálint Kálnoky, survenită în jurul anului 1600, proprietățile au fost moștenite de fiul său, János, judecător regal suprem al comitatului Trei Scaune. În acea perioadă, reședința nobiliară a fost devastată de trupele Țării Românești, conduse de Mihai Viteazul. Ulterior, proprietățile au fost moștenite de István Kálnoky, vicejudecător regal al Scaunului Micloșoara și căpitan al secuilor în campania militară din 1645 a principelui Gheorghe Rákóczi I.

În acea perioadă, reședința de la Valea Crișului se afla într-o stare avansată de degradare, fiind descrisă drept „casa jalnică de la Valea Crișului”. În 1661, reședința a fost distrusă în urma incursiunilor trupelor turco-tătare.

La acea vreme, proprietatea se afla deja în posesia lui Sámuel Kálnoky, care a deținut funcțiile de judecător regal suprem al comitatului Trei Scaune, comisar provincial și vicecancelar. Totodată, acesta a avut responsabilitatea organizării Cancelariei Aulice a Transilvaniei, cu sediul la Viena. Pentru serviciile sale, împăratul Leopold I i-a acordat titlul de conte în 1697.

Cariera sa publică remarcabilă și dorința de reprezentare socială s-au reflectat și în lucrările de construcție realizate pe domeniile familiei de la Micloșoara și Valea Crișului. Lui îi sunt atribuite restaurarea și transformarea amplă, la sfârșitul anilor 1660 și începutul anilor 1670, a „casei avariate de focul păgânilor”.

La comanda sa a fost construit castelul în stil renascentist târziu, cu două niveluri și plan în formă de L. Ansamblul includea și o capelă de curte în stil gotic, amplasată la capătul estic al aripii nordice. Întregul complex era înconjurat de un zid de piatră, iar pe latura vestică se înălța un turn de poartă.

Din jurnalul lui Kálnoky Sámuel aflăm că lucrările la castel au fost finalizate în 1670, iar contele și soția sa, Erzsébet Lázár de Lazarea, s-au mutat în noua reședință chiar la sfârșitul acelui an.

Începând din 1695, Kálnoky Sámuel a locuit în principal la Viena și a început să își viziteze tot mai rar proprietățile din Transilvania. După moartea sa, proprietățile de la Valea Crișului și Micloșoara au fost moștenite de Ádám, căpitan general al Scaunelor Ciuc, Gheorgheni și Cașin, care locuia la Viena împreună cu soția sa, Maria Mamucca della Torre, originară din Spania.

După moartea sa prematură, în 1719, proprietatea de la Micloșoara a fost moștenită de contele József Kálnoky, iar cea de la Valea Crișului, de Antal Kálnoky, general-locotenent și general de cavalerie. Acesta a finalizat castelul cu plan rectangular și curte interioară, în care aripa nordică era ocupată încă de capelă.

Următoarele intervenții arhitecturale importante au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în timpul contelui Félix Kálnoky și al soției sale, baroana Ludmilla Bees-Chrostin. În acea perioadă, clădirea se afla deja într-o stare avansată de degradare, sursele istorice descriind atât aripa nordică, cât și pe cea vestică drept ruinate.

În cele din urmă, aripa vestică și capela din aripa nordică au fost demolate. Ancadramentul gotic sculptat al ușii capelei a fost integrat, în 1889, în cripta familiei Kálnoky, construită lângă biserica romano-catolică. În locul fostei capele a fost ridicată actuala aripă nordică a castelului, transformând clădirea într-un edificiu cu plan în formă de U.

Contele Kálnoky Félix a murit în 1889, fără urmași, astfel că proprietățile sale au fost moștenite de contele Hugó Kálnoky, provenit din ramura moravă a familiei. Acesta s-a mutat în Transilvania în perioada interbelică și a preluat administrarea domeniului moștenit de la Valea Crișului. El și soția sa, Ingeborg von Breitenbuch, originară din Turingia, au fost ultimii locatari ai castelului înainte de naționalizare.

Perioada de după naționalizare

După naționalizare, castelul de la Valea Crișului a fost transformat de regimul comunist într-un spațiu destinat birourilor, atelierelor și depozitelor, iar într-una dintre încăperi a fost amenajată o moară. În lipsa lucrărilor de întreținere, starea clădirii s-a deteriorat considerabil. Fațadele s-au degradat, spațiile interioare au fost modificate substanțial, iar mobilierul și obiectele care aparțineau fostei reședințe s-au pierdut în totalitate. Din impresionantul parc de odinioară au mai rămas doar câțiva arbori seculari.

La sfârșitul anilor 1990, castelul a fost retrocedat contelui Tibor Kálnoky, fiul lui Kálnoky Farkas, care a demarat cercetarea de specialitate și lucrările de restaurare a clădirii.

a

Magazine made for you.

Featured:

No posts were found for provided query parameters.

Elsewhere: