Alexandra Șipa, designer vestimentar: „Moda este curiozitate și observație.”

Alexandra Șipa nu face modă pentru a fi pe placul cuiva. Face modă pentru că are ceva de spus, și a învățat cum s-o spună. Formată la Central Saint Martins, întoarsă în București cu un ochi critic și o conștiință clară, ea construiește colecții care se poziționează la intersecția dintre frumusețe și responsabilitate, dintre tradiție și provocare.

Universul ei creativ pornește din lucruri aparent simple: dantelă, materiale recuperate, ornamente pe care le vedem pe garduri și ferestre, și le transformă în argumente vizuale despre cine suntem și cum am putea arăta.

„Încerc să arăt, prin universul pe care îl creez, cum ar arăta o Românie progresivă și tolerantă, care își păstrează în același timp tradițiile culturale pe care le iubim.”

Dar Alexandra nu se oprește la estetic. Vorbește cu o sinceritate și transparență rară despre industria în care activează: despre ipocrizia discursului de sustenabilitate, despre exploatare, despre responsabilitatea pe care o au creatorii față de oamenii cu care lucrează și față de publicul care îi urmărește.

În acest interviu, am invitat-o să vorbească despre ce a format-o, despre ce o inspiră și despre singurul lucru pe care refuză să îl sacrifice, indiferent cât de mult se schimbă lumea modei în jurul ei.

Alexandra, ai studiat la Central Saint Martins, una dintre cele mai prestigioase școli de modă din lume, iar astăzi creezi și produci din București. Dacă ar fi să te uiți în urmă, care au fost momentele care au definit cel mai mult parcursul tău și te-au format ca designer și creativ? 🙂

Îmi iubesc profesorii de la Central Saint Martins, Anna Nicole Zietsche și Heather Sproat. M-au transformat dintr-un copil timid, neîncrezător și confuz într-o femeie care poate vorbi în public și care s-a descoperit pe sine. Mă întrebau constant: „De ce e nevoie de asta? Cum ești tu unică?” – atunci când se uitau la munca mea. Le sunt pentru totdeauna recunoscătoare că au văzut ceva în mine la primul interviu și mi-au dat oportunitatea să studiez la CSM. Mi-au schimbat viața.

Ai vorbit deseori despre faptul că inspirația ta vine din cultura și estetica Europei de Est. Ce înseamnă astăzi România pentru tine, ca sursă de inspirație creativă? Care sunt elementele la care te întorci din nou și din nou ca surse de inspirație pentru creațiile tale?

Există grupuri în societatea noastră profund speriate de ideea progresismului, în parte pentru că au impresia că acesta înseamnă ștergerea culturii noastre – ceea ce nu e deloc adevărat. Progresismul, egalitatea de gen, lucruri ca parteneriatul civil și drepturi egale pentru partenerii de același sex ne-ar îmbogăți societatea. Sunt speriați de propaganda asta dezgustătoare că progresismul e un lucru rău.

Dantela ocupă un loc central în universul tău creativ, însă o reinterpretezi într-un mod foarte contemporan. Ce te fascinează atât de mult la acest element și ce te face să simți că încă mai are atât de multe povești de spus?

Mi se pare un material profund românesc. Dantelăria, decorațiunile bogate sunt impregnate în cultura noastră, le vezi peste tot. Pe clădiri, în garduri, pe ferestre, în perdele, în mileuri. Suntem, de fapt, o cultură girly af. 😊

Una dintre semnăturile tale creative este transformarea unor materiale considerate deșeuri în obiecte cu valoare artistică și emoțională. Ce te atrage la acest proces de reinventare și ce crezi că ne spune el despre felul în care percepem frumusețea astăzi?

Ceea ce mă atrage la lucrul cu materiale recuperate este tocmai această calitate a unicității pe care o capătă. Lucrurile nu sunt făcute în serie: există doar acel obiect, și atât. Îmi place ideea că nu poate fi reprodus.

Ai construit un brand care vorbește despre sustenabilitate, circularitate și producție responsabilă într-o perioadă în care aceste concepte sunt adesea transformate în simple instrumente de marketing. Cum definești tu, din interiorul industriei, responsabilitatea în modă?

O să fiu sinceră: distrugem planeta. Intrăm din era capitalismului în era tehnofeudalismului și sunt pesimistă în privința viitorului. Nu vreau să am copii pentru că îmi e frică de lumea în care vor trăi.

Credeam că se fac progrese în privința schimbărilor climatice, dar dintr-o dată apar centre masive pentru inteligența artificială peste tot, care consumă resurse prețioase și distrug climatul.

„Să spun că moda face ceva pentru protejarea planetei ar fi ipocrit. Singurul fel în care industria modei mai poate fi responsabilă este legat de resurse umane – condiții de muncă, plată corectă și la timp.”

Eu produc tot în București, merg la atelierele și fabricile cu care lucrez, știu exact unde se întâmplă totul. Restul produc eu însămi.

Colecțiile tale sunt adesea încărcate de referințe culturale, sociale și personale. Cât de important este pentru tine ca moda să transmită un mesaj și să genereze conversații?

Colecția mea preferată din toate timpurile este Highland Rape a lui Alexander McQueen, prezentată pe 12 martie 1995. Mi se pare colecția perfectă.

Are o documentare personală, legată de arborele lui genealogic, trasând strămoșii lui, un clan scoțian care a luptat împotriva englezilor. Are referințe ale abuzului domestic suferit de sora lui. Are, totodată, și referințe politice. Vizual, ideologic, ca documentare, ca prezentare – totul este exact ce admir eu în modă.

Când o colecție are toate elementele astea bine executate, e o experiență care îți taie răsuflarea.

În cadrul Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week, cea mai recentă dintre prezentările tale s-a încheiat cu un mesaj despre femicidele din România și despre siguranța femeilor. A fost un moment care a depășit granițele modei și a transformat podiumul într-un spațiu de dialog social. Ce responsabilitate crezi că au designerii și artiștii atunci când aleg să aducă în atenția publicului teme sensibile?

„Cred că trăim într-o lume din ce în ce mai periculoasă politic și ideologic, iar brandurile ar trebui să fie sincere în privința afilierilor și înclinațiilor politice ale fondatorilor și designerilor lor.”

Consumatorii au dreptul să știe – și își doresc să știe – ce fel de creator sprijină.

Moda este curiozitate și observație. E important să fii atent la ce se întâmplă în jurul tău și să răspunzi cumva la asta: fie subtil, prin forme, fie prin gesturi mai literale.

Tema conferinței The Woman aleasă pentru anul 2026 este transparența și relevanța. În contextul industriei modei, ce înseamnă pentru tine să rămâi relevant fără să faci compromisuri în privința valorilor în care crezi?

Să ai un brand nu este o schemă de îmbogățire rapidă. Mi se pare că mulți antreprenori români intră în afaceri cu convingerea că succesul financiar este garantat – și nu e adevărat. Important e să ai suficienți bani să trăiești decent, dar niciodată să nu te îmbogățești pe seama muncii exploatate sau neplătite a altcuiva.

În această industrie care valorizează adesea viteza și consumul constant de noutate, tu ai ales un ritm diferit – mai atent și mai conștient. Cum reziști presiunii de a produce continuu și ce ai învățat despre succes din această alegere?

Personal, nu simt că produc încontinuu – și simt că pot oricând să iau o pauză un sezon, dacă asta e necesar. Cred că lucrurile s-au schimbat și că orice designer își poate crea propriul drum acum: o singură colecție pe an, doar made to order fără stoc, sau brandul pe pauză. Există această libertate.

Pe lângă activitatea ta de designer, investești timp și energie în educația noii generații de creativi. Ce te-a determinat să dezvolți cursuri de fashion design și care sunt lucrurile pe care ai fi vrut să le știi tu însăți la început de drum?

„Dacă mă nășteam puțin mai târziu, nu aș fi avut posibilitatea să studiez în Marea Britanie – nu mi-aș fi permis. Am fost printre ultimele generații care au beneficiat de împrumuturi guvernamentale pentru studii în UK, de granițe deschise și taxe de student EU.”

Vreau să creez un curs care să arate bazele educației mele și ce consider eu că este cu adevărat util – pentru viitori designeri, dar sincer pentru oricine, în orice domeniu, care vrea să își dezvolte creativitatea. Vorbesc mult despre surse de documentare, despre ideologia industriei modei, despre modă în Republica Socialistă România. Mi-aș dori să predau și la UNARTE, cred că programa are nevoie de o reîmprospătare.

Ce observi cel mai des la tinerii designeri cu care ajungi să lucrezi?

Momentan nu am lucrat cu nimeni, sunt încă doar eu în studio, dar sper că în curând voi putea primi și interni. 🙂

Dacă ai putea schimba un singur lucru în modul în care este privită și susținută industria modei în România, care ar fi acela? De ce?

Guvernul ar trebui să se implice mai mult financiar.

E o industrie serioasă, cu potențial real pentru economia noastră, dar e privită în continuare ca ceva frivol. Alte țări au săptămâni ale modei cofinanțate de stat. Noi nu.

Mi-aș dori să se schimbe asta.

Dac-ar fi să alegi o creație sau o colecție care te reprezintă cel mai bine în acest moment al vieții și carierei tale, care ar fi aceasta și de ce?

Topurile de dantelă cu motivul de steluță sau floare de vitraliu în mijloc, le iubesc și mi se pare că îmbină bine comercialul cu inovația. Pentru mine, dacă reușesc să fac asta într-un produs, sunt fericită.

Pentru că tema conferinței noastre vorbește despre transparență și relevanță, te-aș întreba la final: care este lucrul pe care refuzi să îl sacrifici, indiferent cât de mult se schimbă industria modei în jurul tău?

Nu îmi voi exploata niciodată angajații. Mă voi asigura mereu că oricine lucrează pentru mine trăiește bine.

Primul lucru care îți vine în minte când auzi cuvântul „acasă”:

Mama.

Un obiect pe care îl păstrezi în atelier și care are o valoare sentimentală:

Mama mi-a făcut o perniță de ace cu googly eyes și o țin lângă restul obiectelor de croitorie.

O regulă din modă pe care îți place să o încalci:

Toate probabil. 😊

Când te simți cel mai aproape de procesul tău creativ?

Când sunt singură.

Dacă brandul Alexandra Șipa ar putea fi descris printr-un singur cuvânt, care ar fi acela?

Zâne.

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Arhiva Alexandrei