„Coloana Sonoră a Infinitului”: Daniel Ciobanu și Orchestra ADDIXION la Cluj de Ziua Națională

Cultura nu este decorul unei națiuni. Este una dintre formele prin care o națiune își dovedește existența. Iar Ziua Națională ar trebui să fie mai mult decât o privire nostalgică spre trecut: ar trebui să fie o întrebare incomodă despre viitor. Ce facem noi, astăzi, cu moștenirea pe care o invocăm atât de des? Pornind de la această întrebare, Daniel Ciobanu, unul dintre cei mai spectaculoși pianiști ai generației sale, un spirit neliniștit (după cum se autodefinește) și care sparge clișeele, a creat un concept de eveniment dedicat Zilei Naționale a României și l-a implementat în parteneriat cu Academia Națională de Muzică: Coloana sonoră a infinitului. Alături de el va interpreta Orchestra ADDIXION, orchestra fără dirijor care transformă libertatea artistică într-o nouă filosofie a muzicii clasice, care a cucerit Ateneul Român cu un concert sold-out în doar câteva zile și care a ridicat în picioare întreaga sală. 

Evenimentul va avea loc duminică, 29 noiembrie, de la ora 19.00, la Sala Héritage a Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima”. Biletele se pot achiziționa de pe platforma entertix.ro, la preț de early bird până în 8 noiembrie. 

Despre concept și proiect

Coloana Sonoră a Infinitului este un proiect cultural de excepție, conceput pentru a celebra 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși și pentru a marca Ziua Națională a României printr-un eveniment care aduce împreună muzica, artele vizuale, educația și identitatea culturală românească. 

Inspirat de forța simbolică a operei lui Brâncuși, proiectul propune o întâlnire între patrimoniul artistic românesc și energia unei noi generații de muzicieni. Concertul îi va avea în prim-plan pe pianistul Daniel Ciobanu, în calitate de solist, și pe Orchestra Addixion, o orchestră care schimbă regulile jocului în muzica clasică din România și care este condusă de concertmaestrul Sabin Penea, într-un concept artistic care pune accentul pe colaborare, libertate interpretativă și dialog muzical. Un element esențial al proiectului îl reprezintă participarea studenților Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima”, care vor avea oportunitatea de a lucra și de a evolua pe scenă alături de o orchestră profesionistă și de artiști consacrați. De aceea, dincolo de dimensiunea artistică, „Coloana Sonoră a Infinitului” este o investiție în educație în tânăra generație și în promovarea culturii românești.

Daniel Ciobanu: Nu mă interesează să mai adăugăm un concert festiv la calendarul Zilei Naționale. Nu cred că România duce lipsă de ceremonii, de discursuri solemne sau de declarații despre cât de mult ne iubim țara. Cred că ducem lipsă de momente în care să demonstrăm, concret, ce putem construi împreună. În anul în care celebrăm 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, răspunsul meu pornește de la el. Brâncuși a plecat din România și a ajuns să schimbe limbajul sculpturii universale. Nu imitând centrul cultural al lumii și nici încercând să pară altcineva. Ci coborând până la esența propriei viziuni și având curajul să o ducă mai departe decât părea posibil. Brâncuși nu a devenit universal renunțând la ceea ce era. A devenit universal înțelegând până la capăt ceea ce era. Aceasta este, cred, una dintre lecțiile pe care încă nu am învățat să le folosim suficient: nu trebuie să ne micșorăm identitatea pentru a încăpea în lume. Trebuie să-i dăm suficientă forță, inteligență și autenticitate încât să putem vorbi lumii de la egal la egal. Tradiția nu este o cușcă. Modernitatea nu presupune amnezie. Iar identitatea nu este un motiv de autosuficiență, ci punctul din care începe dialogul cu ceilalți. De aici s-a născut „Coloana sonoră a infinitului”.

            Despre repertoriul concertului – un program între memorie, libertate și transformare

PROGRAM MUZICAL

Ernest Bloch
Concerto grosso nr. 1 — Partea I

Dmitri Șostakovici
Simfonia de cameră în do minor, op. 110a — Allegro

Serghei Rahmaninov
Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră, în do minor, op. 18 — Partea I

Frédéric Chopin
Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră, în fa minor, op. 21 — Partea a II-a (Larghetto)

Ludwig van Beethoven
Concertul nr. 5 pentru pian și orchestră, în mi bemol major, op. 73, „Imperialul” — Partea a III-a (Rondo: Allegro)

Arvo Pärt
Fratres

Astor Piazzolla
Libertango

Astor Piazzolla / Leonid Desyatnikov
Invierno Porteño — din ciclul Anotimpurile din Buenos Aires

Maurice Ravel
Tzigane — Rapsodie de concert

Béla Bartók
Dansuri românești, Sz. 56, BB 68

Bent Sørensen
Shine You No More

Concertul pentru orchestră de coarde și pian pornește de la simbolul lucrării „Coloana Infinitului” de Constantin Brâncuși, înțeleasă ca imagine a ascensiunii, continuității și construcției colective. Repertoriul eclectic, construit de la Bach si Chopin până la Prokofiev, Piazzolla si Desyatnikov, sugerează o coloană sonoră aflată în continuă dezvoltare, în care fiecare epocă, fiecare compozitor și fiecare stil adaugă un nou strat de experiență, extinzând treptat vocabularul muzical de la rigoarea barocă la expresivitatea romantică, dramatismul secolului XX și energia contemporană. 

Repertoriul serii nu urmărește o cronologie și nici nu se supune granițelor rigide dintre stiluri. El propune o călătorie prin diferite forme ale memoriei, ale libertății și ale identității, reunind lucrări care, deși aparțin unor epoci și universuri estetice distincte, se întâlnesc într-o întrebare comună: cum poate vocea individuală să devină parte dintr-o experiență colectivă fără să-și piardă unicitatea?

Pianul lui Daniel Ciobanu devine aici o voce a interiorității, capabilă să oscileze între confesiune și afirmare, între fragilitate și forță, între intimitate și gestul amplu, aproape arhitectural. În dialogul cu ADDIXION, această expresivitate capătă o semnificație aparte: solistul nu se desprinde de comunitate pentru a-și afirma libertatea, ci o negociază permanent cu aceasta. Virtuozitatea nu devine un act de dominație, ci o formă de comunicare. Această relație dintre individ și întreg își găsește una dintre expresiile cele mai puternice în muzica lui Ludwig van Beethoven. 

Fiecare lucrare păstrează o identitate proprie, dar, pusă în relație cu celelalte, dobândește un sens nou. Asemenea unei sculpturi a lui Brâncuși, în care fiecare linie contribuie la echilibrul formei, fiecare voce muzicală participă la arhitectura întregului fără să-și piardă caracterul distinct.

Diversitatea acestui repertoriu reflectă principiul fundamental al ADDIXION: unitatea nu se obține prin uniformizare, ci prin relația dintre individualități libere. Iar fraternitatea, în sensul pe care ADDIXION îl propune prin însăși existența sa, nu presupune ca toți să gândească, să simtă sau să cânte la fel. Presupune să putem construi o formă comună fără să anulăm vocile care o alcătuiesc. Nu unitate în ciuda diferențelor, ci unitate prin diferențe.

Astfel, concertul explorează ideea de verticalitate nu doar ca formă estetică, ci ca principiu uman și social: capacitatea unei comunități de a se ridica prin colaborare, continuitate și efort comun. Într-un context în care societatea este adesea individualizată și lipsită de repere comune, „Coloana Infinitului” devine un model artistic al construcției împreună: o demonstrație că forța colectivă nu anulează individualitatea, ci o integrează într-o formă mai amplă, coerentă și durabilă.

Daniel Ciobanu: Am vrut să caut echivalentul acestei idei în muzică. Nu să ilustrez sonor o sculptură, ci să construiesc un program în care fiecare lucrare să devină o altă perspectivă asupra infinitului: infinitul memoriei, al suferinței, al credinței, al libertății, al identității și al capacității noastre de a merge mai departe. Dacă Brâncuși a ridicat o coloană spre cer, muzica poate ridica o coloană în timp. 

Informații despre artiști

Daniel Ciobanu – pian și solist  

Pianist român cu o carieră internațională, laureat al Concursului Internațional de Pian Arthur Rubinstein din Tel Aviv, unde a obținut Medalia de Argint și Premiul Publicului în 2017. A concertat pe scene importante ale lumii și s-a remarcat atât prin activitatea solistică, cât și prin inițiativele sale de dezvoltare a unor proiecte culturale inovatoare în România.

Pianistul român Daniel Ciobanu este unul dintre cei mai imprevizibili și carismatici artiști ai generației sale. Supranumit enfant terrible al pianului, Ciobanu își construiește cariera la intersecția dintre virtuozitate incandescentă, imaginație radicală și o viziune artistică ce depășește granițele convenționale ale muzicii clasice. Pentru el, partitura nu este un obiect de conservat, ci un organism viu, capabil să provoace, să seducă și să tulbure. Dincolo de scenă, este un antreprenor cultural, curator și promotor al unei noi generații de muzicieni, convins că tradiția nu trebuie doar respectată, ci și reîmprospatata.

Ascensiunea sa internațională a început în forță în 2016, când a câștigat distincții importante la competiții internaționale de pian, inclusiv la UNISA International Piano Competition din Africa de Sud și la competiția BNDES din Rio de Janeiro. În 2017, a obținut Medalia de Argint și Premiul Publicului la prestigiosul Concurs Internațional Arthur Rubinstein din Tel Aviv, confirmându-și statutul de personalitate muzicală distinctă. Au urmat apariții pe unele dintre cele mai importante scene ale lumii: Carnegie Hall din New York, Concertgebouw Amsterdam, Elbphilharmonie Hamburg, Gewandhaus Leipzig și Konzerthaus Berlin, alături de colaborări cu orchestre de prim rang, precum Gewandhausorchester Leipzig, Royal Philharmonic Orchestra, Tonhalle-Orchester Zürich, Israel Philharmonic Orchestra și Orchestra Națională Radio din România.

În 2016, Daniel Ciobanu a susținut un recital privat pentru actualul rege Charles al III-lea, pe atunci Prinț de Wales, la Dumfries House, în Scoția. Parcursul său l-a purtat și în cercurile unor personalități marcante ale artei, culturii și filantropiei internaționale, printre care Pierre Bergé, partenerul de viață și de afaceri al lui Yves Saint Laurent, prințul Fabrizio Ruspoli, Paloma Picasso și Marisa Berenson. Dincolo de notorietatea acestor întâlniri, relațiile au contribuit la formarea unei perspective artistice în care muzica, arta vizuală, ideile și libertatea creativă se întâlnesc firesc.

În 2020, pianistul și-a lansat albumul de debut la casa de discuri Accentus, cu lucrări de Prokofiev, Debussy, Liszt și Enescu. Discul a fost distins de prestigioasa revistă franceză Classica cu „Choc de Classica”, una dintre recunoașterile sale critice importante. Alain Lompech, reputat critic muzical francez, cunoscut pentru exigența cronicilor sale, a remarcat la Ciobanu „un sunet plin și luminos, o imensă ținută pianistică, sensibilitate și originalitate fără un ego copleșitor”. O apreciere care surprinde esența unui artist capabil să îmbine forța explozivă cu rafinamentul și să transforme virtuozitatea într-un discurs personal.

Dar Daniel Ciobanu nu este interesat exclusiv de propria carieră interpretativă. În 2021, a devenit primul Artist în Rezidență din istoria Filarmonicii „George Enescu” din București, pentru trei stagiuni, iar în perioada 2023–2024 a fost Artist în Rezidență al Filarmonicii „Banatul” din Timișoara. A participat de cinci ori la Festivalul Internațional „George Enescu”, una dintre cele mai importante platforme muzicale europene, consolidându-și prezența în viața culturală românească și internațională.

În 2017, a fondat la Piatra Neamț un festival dedicat excelenței și experimentului artistic, proiect care avea să evolueze către o viziune culturală interdisciplinară. În calitate de director artistic al #SHARPclassics și fondator al Orchestrei Addixion, Ciobanu dezvoltă proiecte care reunesc muzica clasică, jazzul, muzica electronică, artele vizuale și noile tehnologii. Addixion propune un model orchestral neconvențional, în care tineri instrumentiști colaborează fără dirijor, într-o structură flexibilă, bazată pe responsabilitate individuală, dialog și energie colectivă.

În paralel, activitatea sa editorială și implicarea în presa de muzică clasică completează profilul unui artist care nu se mulțumește să interpreteze repertoriul consacrat, ci dorește să influențeze felul în care acesta este prezentat, discutat și receptat. De-a lungul celor șase ediții ale festivalului pe care l-a dezvoltat, Ciobanu a explorat formate alternative de concert, spații neconvenționale și formule de întâlnire între public și artiști, cu un obiectiv clar: să readucă muzica clasică în centrul conversației contemporane.

Daniel Ciobanu reprezintă o generație de muzicieni care refuză să aleagă între excelența interpretativă și libertatea de a reinventa formele. Un pianist care poate trece de la marile săli de concert la proiecte independente, de la repertoriul canonic la experimente interdisciplinare, fără să piardă intensitatea discursului său artistic.

Într-o lume în care muzica clasică riscă uneori să devină prizoniera propriului prestigiu, Ciobanu propune o alternativă: mai multă imaginație, mai mult curaj, mai multă personalitate. Nu o ruptură cu tradiția, ci o confruntare vie cu ea. Nu muzică pentru vitrine, ci muzică pentru oameni.

ORCHESTRA ADDIXION: O ORCHESTRĂ FĂRĂ DIRIJOR. O IDEE DESPRE CUM AR PUTEA ARĂTA O COMUNITATE.

ADDIXION este mai mult decât un ansamblu de coarde: este o declarație de independență artistică și o propunere de redefinire a mecanismelor tradiționale ale muzicii de ansamblu. Format din 20 de tineri muzicieni români și inițiat de pianistul Daniel Ciobanu, proiectul propune un model orchestral inovator, construit în jurul democrației interpretative, al responsabilității individuale și al inteligenței colective.

Structura Orchestrei ADDIXION funcționează fără dirijor, avându-l pe violonistul Sabin Penea în rolul de concertmaestru. Absența dirijorului nu este un truc și nici o declarație împotriva autorității în sine. Este o alegere artistică prin care responsabilitatea este împărțită, iar fiecare muzician trebuie să participe activ la construcția întregului. Nimeni nu poate ascunde lipsa de ascultare în spatele gestului altcuiva. Nimeni nu poate considera că propria contribuție este suficientă. Fiecare trebuie să conducă și să fie condus, să propună și să răspundă, să aibă inițiativă și să accepte inițiativa celuilalt.

În ADDIXION, libertatea nu înseamnă că fiecare face ce vrea. Înseamnă că fiecare își asumă ceea ce face. Unitatea nu înseamnă că toți trebuie să gândească la fel, ci că trebuie să învețe să construiască împreună în ciuda diferențelor.

Manifestul ADDIXION pornește de la o convingere fundamentală: excelența nu presupune obediență, libertatea nu exclude disciplina, iar unitatea autentică nu se obține prin uniformizare, ci prin întâlnirea unor individualități puternice. Ansamblul nu respinge tradiția, ci o supune unui proces de reinventare, transformând concertul într-un act de creație colectivă, viu și irepetabil.

Alături de Daniel Ciobanu, solist și director muzical, se află violonistul Sabin Penea, concertmaestrul ansamblului, un virtuoz remarcabil și o personalitate artistică puternică. Împreună, cei doi susțin o viziune în care leadershipul nu înseamnă control absolut, ci capacitatea de a inspira, de a asculta și de a construi o identitate comună fără a anula libertatea individuală.

În parcursul sau artistic, ADDIXION a susținut trei concerte în București, inclusiv un eveniment sold-out la Ateneul Român, și a evoluat în spații alternative. Prezențele sale la Piatra Neamț, inclusiv în cadrul MasterSeries Brâncuși, confirmă deschiderea ansamblului către noi contexte culturale și către o relație vie între muzică, patrimoniu și comunitate.