Simona Țăranu, prezentator Digi24 & Digi Sport: „Fără informație și fără dorința de a învăța constant, nu ne putem forma propria voce”

De peste 15 ani, Simona Țăranu trăiește jurnalismul din fața camerelor: de la primele știri prezentate la Digi24 până la transmisiunile și interviurile din lumea sportului. A pornit la drum cu visuri mari, venind din Piatra-Neamț, și a învățat că o carieră construită cu muncă, pregătire și perseverență poate deveni o sursă autentică de împlinire.

Astăzi, vorbește deschis despre provocările unui domeniu încă perceput de unii ca masculin, despre oamenii care o inspiră și despre felul în care succesul capătă alte sensuri odată cu trecerea timpului. Pentru ea, a îndrăzni să trăiești viața pe care ți-o dorești înseamnă să-ți urmezi visurile, dar și să-ți faci loc pentru familie, tihnă și lucrurile care contează cu adevărat.

Cum a început povestea ta cu televiziunea și când ai simțit că acesta este drumul tău?

Parcă nici mie nu-mi vine să cred că au trecut mai bine de 15 ani! Eram în anul al treilea de facultate, la Regie de Film și Televiziune, și căutam să mă integrez într-o echipă pentru o producție cinematografică. Însă soțul meu a găsit un anunț pe site-ul Digi Sport, în care se preciza că își mărește echipa și caută noi colegi. De fapt, era un anunț pentru formarea unei noi echipe, a unei noi televiziuni – și anume Digi24.
Speram să fiu cooptată pentru un post de editor video. Îmi plăcea foarte mult să montez, însă mi s-a propus să dau o probă pentru prezentare. Au urmat șase luni pline – adaptare, învățare și repetiții peste repetiții, iar pe 2 martie 2011 am apărut pentru prima dată pe micul ecran, prezentând știri la Digi24.

Care a fost momentul profesional care ți-a schimbat cel mai mult parcursul?

Pe parcursul a doi ani de știri generaliste la Digi24, simțeam că nu era locul meu acolo. Nu mă regăseam, eu venind din zona cinematografică. Era un mediu cu o rigoare la care mă adaptam cu dificultate.
Mă consider o persoană plină de umor și voie bună, căreia îi place să împartă zâmbete. Simțeam că această ramură a televiziunii, știrile generaliste, mă încorseta mult prea mult. Așa că, după ce o colegă a plecat de la știrile sportive, m-am consultat cu familia și cu câțiva colegi foarte apropiați, apoi am făcut pasul spre această lume captivantă.

Jurnalismul sportiv este încă perceput de mulți ca un domeniu masculin. Ai simțit că a trebuit să demonstrezi mai mult pentru a fi luată în serios?

Dacă aș fi plecat urechea la toate remarcile malițioase, evident că astăzi nu aș mai fi fost în acest punct. Poate că rămâneam să mă ocup de prăjiturile pe care le fac pentru cei dragi și le promovez pe social media.
Datorez enorm colegilor mei pentru răbdare, înțelegere, apreciere, sfaturi și tot ceea ce m-au învățat. Cu toate acestea, și astăzi apar din exterior diverse afirmații nepotrivite: că locul femeilor nu este în acest domeniu, că nu suntem în măsură să ne exprimăm opiniile sau că, dincolo de prezentarea TV, nu există pasiune pentru această lume.
Nimic mai eronat! Situația este cu totul diferită pe plan internațional, așa că sper că vom face și noi pași către o mai mare egalitate și mai puțină discriminare de gen.
Și da, sunt conștientă că mai am de muncit pentru a mă apropia de nivelul profesional al colegilor mei. Știu că trebuie mai multă dedicare și exact asta fac. Însă, după 15 ani de televiziune, zeci de evenimente moderate, emisiuni și știri în direct, nu mai simt că trebuie să demonstrez cuiva, în particular, ceva. Mă pregătesc constant și temeinic, dar nu mai ține de mine dacă anumite persoane nu agreează prezența femeilor în sport.

Ce nu vede publicul dincolo de câteva minute de transmisiune sau de un interviu în direct?

În spatele fiecărei apariții sunt ore de pregătire: documentare, vizionare, redactare și, uneori, înregistrarea vocii pentru diverse știri. Este un proces frumos și necesar, fără de care nu am avea produsul finit: știrile sau emisiunile.
La toate acestea se adaugă pregătirea pentru apariția în fața camerelor: machiajul, aranjarea părului și alegerea vestimentației potrivite pentru ziua de prezentare. Toate acestea îmi ocupă aproximativ o oră.

Cum te pregătești pentru un moment important în direct și cum gestionezi emoțiile când lucrurile nu merg conform planului?

Când stăpânești informația, adică te-ai pregătit temeinic pentru un subiect anticipat, emoțiile sunt, categoric, mai mici. Dacă, în schimb, apare un subiect care te ia prin surprindere, trebuie să apelezi la cunoștințele generale. De aceea, este important să fii foarte bine documentat, să transformi sportul într-o pasiune, să urmărești competițiile, să citești constant și să fii parte din fenomen.
Am alături cea mai bună echipă de jurnaliști sportivi din România și nu numai, iar eu mă consult mereu cu colegii mei.
Când ești în direct, este foarte important ca toată lumea să-și păstreze calmul. Televiziunea este o muncă de echipă. Nervii își fac inevitabil apariția, dar asta nu înseamnă că nu îi putem controla. Fiecare coleg trebuie să știe ce are de făcut sau să primească indicațiile corespunzătoare. Dacă ridici tonul și agiți apele, situația se înrăutățește.
Așadar, răspunsul meu este simplu: informație și calm.

Ai avut vreodată un eșec sau un moment dificil care, privind în urmă, te-a ajutat să crești?

Cei de acasă văd produsul finit, împachetat cât mai frumos de întreaga echipă. Dar credeți că nu am ce să-mi reproșez după fiecare emisiune în direct?
Nu știu dacă am nevoie de un mare eșec pentru a crește, pentru că fiecare zi la știri, fiecare emisiune Scenă Deschisă și fiecare eveniment moderat vin cu o nouă analiză: ce am făcut bine și ce ar trebui să îmbunătățesc. Acesta este primul meu gând după fiecare prestație. Fac o analiză critică, fără scuze și menajamente. Trebuie să fiu cel mai aspru critic al meu pe plan profesional. Altfel, nu aș fi ajuns aici.
Gafele amuzante, glumele și bâlbele nu te scot neapărat din ritm. Ele nu reprezintă un eșec. Ba, dimpotrivă, te pot aduce în atenția publicului și chiar ai de câștigat de pe urma lor.
În schimb, un vocabular precar, informațiile pe care nu le stăpânești, lipsa unor cunoștințe esențiale și documentarea sumară te pot conduce la eșec. De aceea, nu trebuie să te oprești niciodată din învățat. Nici măcar în vacanță nu stau departe de sport.

Cum reușești să-ți păstrezi vocea și autenticitatea într-un mediu în care există multă presiune și expunere?

Autenticitatea este o amprentă personală. Trebuie să o păstrăm, pentru că, fără ea, am fi cu toții la fel. Însă, fără informație și fără dorința de a învăța constant, nu ne putem forma propria voce. Nu poți avea o opinie bine fundamentată dacă nu te documentezi. Altfel, ești doar un papagal care repetă ceea ce i se spune sau ceea ce aude.
Un om informat poate lua decizii mai bune pentru sine și își poate păstra echilibrul în fața schimbărilor care nu sunt întotdeauna benefice.
Personal, nu iau niciodată decizii sub presiune și nu mă las condusă de trenduri sau de schimbări de moment. Îmi acord răgazul necesar pentru a mă documenta, apoi trag o concluzie. Iar aici mă refer la toate aspectele vieții: profesie, sănătate, estetică și chiar cumpărături.Sunt o persoană cumpătată și organizată, pentru că îmi doresc să rămân EU în orice situație.

Ce ai descoperit despre tine lucrând atât de aproape de sportivi și de poveștile lor?

Ooo, dar cât de mult mă inspiră acești oameni! Sunt printre cei mai punctuali, modești și inspiraționali invitați pe care i-am avut.
Sportivii evoluează într-o lume în care se confruntă cu multe lipsuri, dar rareori îi auzi plângându-se. Nu se victimizează și au o putere extraordinară de a se reinventa. Indiferent de câte ori cad, găsesc forța de a reveni mai puternici.
Sportivii sunt unii dintre cei mai autentici și valoroși ambasadori ai noștri! Ne fac cinste atât în țară, cât și pe plan internațional. Nu au timp pentru controverse sau declarații nepotrivite, pentru că se află mereu într-o luptă interioară cu ei înșiși, încercând să devină o versiune și mai bună a propriei persoane, de la o competiție la alta.

Ce înseamnă pentru tine mesajul „Dare to live the life you’ve always wanted”?

Am plecat din Piatra-Neamț cu visuri mari și multă încredere. Am luat cu mine sfaturile și învățămintele părinților și bunicilor mei, precum și bagajul educațional în care familia mea a investit atât de mult și fără de care nu aș fi fost astăzi aici.
Sunt ani de muncă, cu bune și cu rele, care au contribuit la ceea ce se vede astăzi. Fără pile, fără scurtături, fără imoralitate.
Am visat la o carieră pe care să o iubesc, fără să simt că zilele petrecute la serviciu sunt apăsătoare sau pline de nemulțumire. Mi-am dorit să mă bucur de fiecare zi, să văd partea plină a paharului în orice situație, să călătoresc, să-mi permit să mă răsfăț și să descopăr lumea, toate acestea ca rezultat al propriei munci.
Dacă nu aștepți să primești totul de la alții, dacă nu îți construiești fericirea pe nefericirea altora, dacă investești în tine și nu încetezi să înveți, ajungi să-ți dedici energia și timpul construirii propriilor visuri. Și le trăiești zi de zi, mai repede decât ai anticipat.

Cum arată succesul pentru tine astăzi și s-a schimbat definiția lui față de începutul carierei?

La începutul carierei îmi doream să demonstrez că pot, că sunt capabilă și că merit să fac parte din această lume fabuloasă. Am sacrificat timpul pentru mine, pentru sănătate, pentru familie și pentru socializare. M-am concentrat exclusiv pe carieră și am încercat să-mi construiesc acest parcurs profesional.
Astăzi mă întorc la mine. Îmi acord timp, sunt mai blândă, mai înțelegătoare și mai răbdătoare cu corpul meu, cu stările pe care uneori le trăiesc și cu schimbările firești ale vârstei, acum, la 37 de ani.
Am învățat să mă prioritizez. Îmi doresc mai multe dimineți trăite în tihnă, mai multe mese în familie, mai multe seri petrecute îmbrățișați, mai multe călătorii fără zgomot, mai multe ore la operă și la teatru, mai multe vizite la medic pentru prevenție, mai mult răgaz pentru rugăciune și mai mult timp petrecut în natură. Faptul că am o activitate profesională care mă împlinește, dar îmi permit să am și timp pentru mine – este un semn că am reușit! Sau o altă latură a luxului.

Ce vis sau proiect ți-ai dori să transformi în realitate în perioada următoare?

Pentru că ne apropiem de luna decembrie, sunt multe proiecte de televiziune, mai ales la Digi24, care se creionează în această perioadă. Îmi doresc să prindă contur frumos și să-mi pot pune cât mai mult amprenta asupra lor.
Îmi doresc să călătoresc în continuare la fel de mult. Cel puțin la fel de mult! Vacanțele sunt terapia mea.
Până la finalul anului voi modera și câteva evenimente, unele cu o atmosferă deosebită și o amploare considerabilă. Sper să mă ridic la înălțimea așteptărilor.
Și, bineînțeles, vreau să mai bifez câteva meciuri emblematice, direct din tribună. Atmosfera de pe stadion îți rămâne întipărită în suflet!

Ce i-ai spune unei tinere care își dorește o carieră în televiziune sau jurnalism sportiv, dar încă ezită să înceapă?

Să iubească domeniul, să citească, să se documenteze și să stăpânească informația. Să se formeze ca jurnalist, să lucreze la dicție, voce și frazare. Să fure meserie de la cei cu experiență, dar să-și păstreze autenticitatea. Și, mai presus de toate, să fie cel mai mare susținător al ei. Fără încredere în sine, nimic nu este posibil.

Dacă ai putea să-i lași un singur gând femeii care citește acest interviu, care ar fi?

Îți mulțumesc că mi-ai oferit ceea ce avem mai de preț: timpul tău pentru a-mi citi gândurile.
Indiferent de perioada pe care o traversăm, să avem încredere, să vedem binele în orice și în oricine și să apelăm la imensa noastră forță feminină. Să nu ne pierdem feminitatea și bunătatea, indiferent de vremuri, și să nu uităm că Dumnezeu ne vrea fericiți. Pe toți și pe toate.
Să ne bucurăm de tot ceea ce a creat. Să trăim din plin fiecare zi, cu gânduri curate și visuri mărețe.
Mulțumesc!