Claudia Pușcașiu, fondatoarea SAKRA: „Mă interesează acea calitate a execuției care nu are nevoie să iasă în evidență, dar pe care o simți atunci când privești și porți bijuteria”

Claudia Pușcașiu este fondatoarea SAKRA, un brand de bijuterie contemporană născut la intersecția dintre artele vizuale, explorarea materialelor și relația intimă dintre obiect și corp. Pentru ea, bijuteria este mai mult decât un accesoriu: este o formă de expresie care se mișcă odată cu cel care o poartă și care vorbește, inevitabil, despre identitate.

Inspirată de subtilitatea transformărilor metalului și de posibilitățile expresive ale pietrelor, Claudia își construiește piesele printr-un proces intuitiv, în care forma se definește treptat, din aproape în aproape. În spatele SAKRA se află o practică atentă la detalii și la echilibrul dintre forță și finețe, dintre precizia execuției și libertatea procesului creativ.

Am vorbit cu Claudia despre drumul care a dus-o de la artele vizuale la bijuterie, despre valoarea muncii realizate manual, provocarea de a construi un brand fără a lăsa logica vânzărilor să dicteze creația, despre participarea la Romanian Jewelry Week și ce înseamnă acest eveniment pentru industrie. Romanian Jewelry Week este cel mai amplu eveniment internațional din România dedicat bijuteriei contemporane și are loc în perioada 30 septembrie – 4 octombrie 2026, la București.

Claudia, cum ai creiona în câteva cuvinte povestea bijuteriilor din viața ta?  Care a fost prima întâlnire cu ele, cum ai ajuns să le creezi și când ai simțit că asta poate deveni un job?

Bijuteriile au fost prezente în viața mea cu mult înainte să mă gândesc că voi ajunge să le creez. O prietenă foarte dragă mie, pasionată de bijuterie, îmi oferea piese încă din copilărie și cred că de acolo a pornit fascinația mea pentru ele și pentru legătura pe care o pot crea cu cel care le poartă. Mai târziu, interesul pentru gravură m-a apropiat de metal și, treptat, de bijuterie. 

SAKRA a apărut la scurt timp după facultate, însă au trecut câțiva ani până când am avut curajul și resursele să îl dezvolt cu adevărat. Ideea a rămas cu mine și s-a maturizat în tot acest timp, iar când am simțit că pot să mă dedic în totalitate, lucrurile au început să se lege.

Ai venit din zona artelor vizuale și ai ajuns la bijuterie. Ce ai descoperit în bijuterie și în lucrul cu obiectul tridimensional și nu găseai în practicile cu care lucraseși înainte?

Ce mă atrage la bijuterie este apropierea ei de corp și faptul că poate exista în mișcare. Este o formă de expresie pe care o porți cu tine, care nu rămâne legată de un anumit spațiu și care devine vizibilă în viața de zi cu zi. În același timp, cred că bijuteriile pe care alegem să le purtăm spun inevitabil ceva despre noi. Pentru mine, tocmai această legătură dintre obiect, corp și identitate face bijuteria atât de interesantă ca mediu artistic.

Cum s-a schimbat felul în care te raportezi la bijuterie de când ai început SAKRA și până astăzi? Există lucruri pe care astăzi le cauți într-o piesă și pe care la început nu le vedeai?

Cred că una dintre cele mai mari schimbări este atenția pe care o acord acum finisajului. La început aveam mai puțină răbdare; astăzi pot acorda mult timp asupra unor detalii care poate trec neobservate la prima vedere. Mă interesează acea calitate a execuției care nu are nevoie să iasă în evidență, dar pe care o simți atunci când privești și porți bijuteria. Pentru mine, de aici vine și o parte din prețiozitatea ei.

Cum începe, de fapt, o bijuterie SAKRA? Pornești de la o imagine, de la o formă, de la o piatră, de la un material?

Nu există o regulă. Uneori începe de la o piatră, alteori de la o formă foarte simplă sau de la o bucată de metal pe care o am deja pe masa de lucru, dar există și piese care au o schiță în spate.

De multe ori, o piesă nouă continuă ceva ce am descoperit în cea anterioară. Poate fi o proporție, o anumită relație dintre volume sau un detaliu pe care simt că nu l-am explorat suficient. Revin la aceste elemente, le modific și le duc mai departe, iar din procesul acesta apar treptat forme noi.

În descrierea practicii tale vorbești despre un proces care nu este premeditat, ci se construiește în timpul lucrului, prin intuiție și mici decizi. Cum știi că o bijuterie este terminată?

Pentru că nu pornesc întotdeauna cu o imagine exactă a rezultatului, nici finalul nu este stabilit de la început. Piesa se construiește din aproape în aproape, iar eu iau decizii pe măsură ce o văd transformându-se. La un moment dat apare un echilibru între proporții, volum și culoare, iar atunci când nu mai simt nevoia să schimb nimic, știu că inelul este complet.

Bijuteria este un obiect care trebuie să funcționeze și pe corp, nu doar să arate bine privit separat. Cum intră în procesul tău de design ideea de confort, de mișcare și de felul în care piesa va fi purtată?

Confortul nu este pentru mine o etapă separată a procesului, ci face parte din felul în care construiesc forma. Probez constant piesa în diferite etape, pentru că diferențe foarte mici de proporție pot schimba complet felul în care se simte pe mână. Toate aceste ajustări urmăresc același lucru: ca piesa să își păstreze forța și, în același timp, să se simtă natural atunci când este purtată. 

Ce cauți atunci când alegi o piatră pentru o piesă? Cum te raportezi la imperfecțiunea unei pietre sau a unui material? 

La o piatră caut mai întâi ceva care să mă facă să mă opresc asupra ei. Nu trebuie să fie perfectă, ci să aibă o particularitate care să mă atragă. De multe ori, tocmai acel detaliu devine punctul din care începe să se contureze piesa.

Cum faci diferența între o piesă care îți place ție și o piesă care are, într-adevăr, potențialul de a deveni parte din SAKRA? Există bijuterii pe care le păstrezi doar pentru tine?

Cred că potențialul unei piese se vede mai ales în timp. Unele dintre modelele care astăzi sunt reprezentative pentru SAKRA au avut un impact pe care nu l-am anticipat atunci când le-am creat, iar interesul constant pentru ele le-a transformat, în timp, în repere ale brandului. Inelele pe care le port se regăsesc în colecțiile de până acum și le aleg pentru că mă regăsesc în ele.

Există o diferență între bijuterie ca obiect artistic și bijuterie ca produs care trebuie vândut. Cum negociezi această relație fără ca una dintre cele două dimensiuni să o anuleze pe cealaltă?

Este una dintre cele mai delicate relații atunci când construiești un brand în jurul unei practici artistice. Pentru mine este important ca o piesă să pornească dintr-o preocupare reală pentru formă, nu din întrebarea „ce s-ar vinde?”. În același timp, nu pierd din vedere faptul că bijuteria este făcută pentru a fi purtată și trebuie să funcționeze ca obiect. Cred că esențial este ca nevoia de a vinde să nu ajungă să schimbe ceea ce aș fi creat în mod firesc. 

Cât de prezentă este partea de business în procesul tău creativ? Te gândești, atunci când creezi, la costul materialelor, timpul de lucru, prețul final sau la ce poate cumpăra și purta clientul? 

Atunci când creez o piesă nouă, fac tot posibilul să nu las partea de business să conducă procesul. Am nevoie de libertatea de a testa și de a vedea unde poate ajunge o idee, fara nicio limitare. Odată ce o piesă intră însă în colecție, lucrurile devin mai concrete: materialul, timpul de lucru, dificultatea execuției și prețul final încep să conteze.

Lucrezi într-un domeniu în care o piesă poate însemna foarte multe ore de muncă, dar obiectul final rămâne unul de dimensiuni mici. Cum explici valoarea unei bijuterii dincolo de cantitatea de material folosit?

Valoarea nu stă doar în cantitatea de argint sau aur pe care o vezi. Stă și în timpul necesar pentru a construi piesa, în precizia execuției, în experiență, în alegerile care au dus la forma respectivă și în faptul că este realizată manual. Uneori, cu cât un obiect pare mai simplu, cu atât devin mai vizibile micile diferențe și realizarea lui trebuie să fie cât mai atentă.

Pentru Romanian Jewelry Week vii cu Interstice, o colecție construită în jurul acelui spațiu dintre definiție și transformare. De unde a pornit această idee și ce ai vrut să explorezi prin ea? Ai descoperit ceva nou despre propria practică lucrând la această colecție?

Interstice pornește de la ideea unui spațiu de tranziție, acel punct în care forma începe să se definească, dar păstrează încă posibilitatea de a deveni altceva. M-am regăsit foarte mult în ideea aceasta, pentru că există și în procesul meu o negociere constantă între precizie și intuiție, între ceea ce controlez și ceea ce apare pe parcurs.

Pentru mine, acest spațiu se regăsește și în trecerea de la o piesă la alta. O idee nu se încheie odată cu obiectul în care a apărut, ci rămâne activă și poate reveni, uneori neașteptat, într-o construcție ulterioară. Nu urmăresc în mod deliberat această continuitate; ea se formează firesc și creează o coerență între piesele pe care le realizez.

Lucrând la colecție, cred că am devenit mai atentă tocmai la aceste spații intermediare, nu doar la obiectul finit, ci și la ceea ce rămâne deschis și poate duce forma mai departe. Pentru mine, Interstice vorbește despre această tensiune dintre stabilitate și transformare, despre posibilitatea ca o structură precisă să păstreze, în același timp, loc pentru schimbare.

Romanian Jewelry Week reunește designeri și branduri din zona bijuteriei contemporane și creează un context în care aceste piese pot fi privite și ca obiecte de design și artă. Cum vezi rolul unui astfel de eveniment în dezvoltarea și profesionalizarea industriei de bijuterie contemporană din România? Ce crezi că lipsește încă în domeniu? Dar unde excelăm?

Cred că Romanian Jewelry Week este un eveniment important tocmai pentru că oferă bijuteriei contemporane un context în care poate fi privită dincolo de funcția ei decorativă. În același spațiu se întâlnesc abordări foarte diferite, iar bijuteria începe să se dezvăluie nu doar ca obiect finit, ci și ca rezultat al cercetării, conceptului, tehnicii și al unei practici artistice specifice fiecărui creator.

Îmi doresc ca, în timp, să existe și mai multe ocazii de a descoperi spațiul în care aceste piese sunt create. Atelierul spune o parte importantă din povestea unei bijuterii, iar contactul cu procesul, cu etapele și cu timpul pe care îl presupune fiecare obiect poate aduce o altă înțelegere a valorii lui.

Dacă ne uităm la SAKRA de astăzi și la direcția în care vrei să mergi mai departe, ce ai vrea să explorezi în continuare? 

Aurul este unul dintre materialele cu care îmi doresc să lucrez tot mai mult, inclusiv pentru o linie de inele de logodnă și verighete. Văd următoarea etapă ca pe o aprofundare a limbajului deja construit, în care structura, proporția și relația dintre volume pot genera forme și construcții noi, păstrând în același timp identitatea pieselor.

Bijuteria preferată din colecțiile SAKRA: Inelul cu citrin

Cel mai frumos loc în care ai călătorit: Creta

Dish-ul favorit: Ramen

Un vis încă neîmplinit: Să vizitez New York-ul  

Note to self: Să mă bucur mai mult de ceea ce există deja.