Raluca Negulescu-Balaci, Directoare Executivă UiPath Foundation: „Doar colaborarea și viziunea pe termen lung pot transforma societatea în care trăim”
Oportunitatea poate schimba traiectoria unui copil. Dar pentru ca această schimbare să fie reală și de durată, este nevoie de mai mult decât de o intervenție punctuală: este nevoie de educație, sprijin constant, modele care să inspire și o comunitate dispusă să investească pe termen lung.
Cu peste 17 ani de experiență la intersecția dintre educație, tehnologie și inovație sistemică, Raluca Negulescu-Balaci, Directoare Executivă UiPath Foundation, lucrează de aproape două decenii pentru a crea oportunități pentru copii și adolescenți din comunități vulnerabile.
Din 2018, Raluca face parte din ecosistemul UiPath, iar în 2019 a contribuit la construirea UiPath Foundation, organizație care își propune să schimbe traiectoriile copiilor care cresc în sărăcie prin sprijin personalizat, educație și tehnologie. De la programe de susținere pe termen lung pentru elevi de liceu până la inițiative dedicate alfabetizării în inteligență artificială, activitatea fundației pornește de la aceeași idee pe care Raluca o subliniază și în conversația noastră: schimbarea are nevoie de timp, date, consecvență și colaborare.
Am stat de vorbă cu Raluca în studioul The Woman de la IMPACT SEE 2026. În cadrul interviului, ne-a povestit despre ceea ce influențează șansele unui copil de a-și depăși condiția, despre rolul școlii, al familiei și al comunității, dar și despre importanța modelelor care le arată copiilor că există și alte posibilități pentru viitor. Am discutat despre programele UiPath Foundation, despre felul în care este măsurat impactul lor și despre educația pentru inteligență artificială, dar și despre ce putem construi atunci când organizațiile, businessurile și instituțiile aleg să lucreze împreună, pe termen lung.

Când vorbim despre următoarea generație de lideri, vorbim mult despre performanță și excelență. Cât de importantă este, de fapt, oportunitatea în situația succesului și ce ar putea face, concret, societatea pentru a crea mai multe astfel de oportunități?
Trăim într-o lume care se schimbă foarte repede și trăim într-o țară care, din păcate, în momentul de față, se află în topul țărilor din Uniunea Europeană cu procentul cel mai mare de copii în risc de sărăcie.
Unul din trei copii din România se confruntă cu sărăcie. Ceea ce înseamnă că foarte mult potențial este îngropat în niște comunități care sunt complet izolate. Și vorbim și de comunități rurale și de comunități urbane mari și mici.
Din păcate, distribuția este destul de uniformă când vine vorba de vulnerabilitate socială. Cred că suntem într-un punct al istoriei în care putem să ne unim forțele în așa fel încât să schimbăm lucrurile de la firul ierbii. Și văd foarte mult potențial în a construi parteneriate între business-uri, organizații non-profit și instituții publice pentru a transforma realitatea din aceste comunități.
Și când vorbim de oportunități, ne referim în primul rând la a crea un context în care acești copii să se poată concentra pe procesul educațional. Asta înseamnă să putem să răspundem nevoilor de bază. În același timp, este esențial să construim contexte în care să fie expuși la modele care să inspire, care să le arate cum poate fi viața lor, care să îi ambiționeze să depășească dificultățile cu care se confruntă.
Și e un studiu foarte interesant făcut în Statele Unite de un cercetător de la Harvard, care s-a uitat la 40 de milioane de copii pentru a vedea care este cheia succesului și ce te ajută să ai mobilitate socială și să ieși din vulnerabilitate. Și sunt patru factori care e clar că trebuie abordați concomitent. Și aceștia se văd și la noi și în comunitățile cu care ați lucrat și voi.
Se văd foarte clar. După 17 ani de muncă pe acest subiect, pot să confirm că această cercetare e validă și pentru contextul din România. Un prim factor care dictează dacă un copil va avea succes sau nu și dacă va avea mobilitate socială este școala. Din păcate, în România, calitatea educației este proporțională cu nivelul de sărăcie. Cu cât comunitatea e mai săracă, vedem și o calitate mai redusă a procesului educațional, ceea ce din start presupune un nivel mai redus de oportunități pentru copiii respectivi. Al doilea factor ține foarte mult de situația socio-economică din comunitate. Sărăcia amplifică sărăcie. Dacă trăiești într-o comunitate în care sunt foarte puține oportunități, rămâi cumva blocat acolo. Un al treilea element ține de structura familiei, dacă familia este monoparentală sau nu, și asta dictează direcția și viitorul unui copil.
Iar al patrulea factor ține foarte mult de capitalul social. Cine sunt oamenii din jurul tău? Care sunt modelele tale? Cine te ajută să-ți definești aspirațiile pentru viitor? Un copil care nu vede modele care ajung în spațiul academic, la facultate, nu o să considere că e o variantă validă pentru el sau pentru ea. Noi avem programe pe termen lung, în care stăm alături de copii și adolescenți pe durata unui ciclu de patru sau opt ani.

Ne poți da câteva exemple de programe?
Da, vă povestesc puțin despre programul Caleidoscop, care este dedicat elevilor de liceu. Lucrăm în 83 de licee, din 20 de județe, toată Moldova, Sudul României, București și Cluj, unde susținem elevi de liceu care intră în program în clasa a noua, la recomandarea profesorilor. Sunt tineri cu potențial foarte mare, dar care vin din familii foarte sărace și stau alături de noi patru ani.
Primesc o tabletă cu internet, cu sprijin tehnic la distanță, o bursă lunară și acces la activități educaționale care sunt foarte mult axate pe dezvoltarea competențelor pentru viitor, inclusiv legate de inteligență artificială, dar și de dezvoltarea socio-emoțională. Și petrecem foarte mult timp cu ei pentru a ne da seama de ce au nevoie, de exemplu, cum să gestioneze stresul la examene sau cum să se dezvolte personal. Sunt niște chestiuni complementare la ceea ce se întâmplă în școală în momentul de față.
Și în vara aceasta am avut 600 de elevi de liceu care au absolvit un ciclu de patru ani cu noi. Și la întâlnirea de finalizare de ciclu, la această festivitate de absolvire pe care am organizat-o cu ei, una dintre fete a spus: „Când am intrat în clasa a noua, nu credeam că am în mine ce trebuie ca să ajung la facultate, nu mă vedeam acolo. Dar acum sunt convinsă că pot să fac asta și vreau să mă duc la facultate.”.
Și vorbind despre aspirații, e atât de important să îi înconjurăm pe acești copii de oameni care să le arate că pot depăși dificultățile. Evident, cu un sistem de sprijin consistent și pe termen lung. Pentru că eu cred că e foarte tentant adesea să cădem în capcana conform căreia, dacă oferim un sprijin punctual unui copil într-o astfel de situație, o să schimbăm ceva major.
Nu, de fapt o să facem o faptă bună pe moment, dar adevărul e că suntem într-o situație în care, când vorbim de 1,2 milioane de copii în sărăcie în România, trebuie să ne unim forțele pentru a dezvolta intervenții pe termen lung care să abordeze atât nevoile de bază, astfel încât acești copii să se concentreze pe educație, dar și să îi expunem la modele care să îi inspire.
Noi lucrăm cu niște oameni extraordinari din compania care ne-a fondat, deși suntem o entitate non-profit independentă. Lucrăm cu voluntari din UiPath care participă la diverse sesiuni în care le vorbesc copiilor despre parcursul lor profesional și personal și mulți dintre ei au povești destul de similare, venind din comunități foarte sărace sau din contexte de viață foarte dificile.
Și pentru copii și adolescenți e esențial să vadă că și altcineva a trecut prin asta și că există speranță și că există foarte mult potențial pe care ei pot să-l scoată la suprafață. Însă recunosc că funcționează foarte bine această abordare doar dacă aplicăm filozofia „sprijin la un nivel foarte înalt, dar și așteptări la un nivel foarte înalt”. Și noi îmbinăm aceste două abordări în așa fel încât să putem să-i stimulăm și să-i încurajăm să depășească dificultățile cu care se confruntă. Și e absolut extraordinar ce se întâmplă.
De exemplu, în Vrancea, în această generație de 600 de elevi, a fost unul dintre cei 70 de elevi la nivel național care au luat 10 la BAC pe linie.
Cum este construită echipa ta și cum se împart rolurile în cadrul fundației? Care este rolul tău și cum alegi să te implici în această activitate?
Eu m-am alăturat ecosistemului UiPath în 2018, înainte ca fundația să existe. Și practic am avut acest privilegiu de a construi de la zero ceea ce înseamnă UiPath Foundation azi, dar nu e ceva ce am făcut singură.
Am o echipă absolut extraordinară și noi suntem o organizație care implementează programe educaționale și atunci echipa noastră este structurată în așa fel încât să putem să construim cele mai relevante experiențe educaționale pentru copii. Și atunci avem o echipă foarte mare, suntem în total 24 de oameni, folosim foarte mult tehnologia să ne automatizăm și folosim agenți AI să putem să scăpăm de toată povara treburilor administrative, în așa fel încât să putem să ne concentrăm cel mai mult asupra copiilor. Și susținem peste 1.300 de copii în toată țara și e o muncă foarte intensă. Și echipa de programe și voluntariat și valoare de impact se concentrează pe a crea aceste experiențe educaționale, lucrăm foarte mult cu școlile, avem parteneriate, lucrăm cu profesorii, avem foarte mulți profesori în țară care fac voluntariat și ne susțin și văd relevanța unei astfel de intervenții.
Ne uităm cu foarte mare atenție la impact și asta ne informează și deciziile noastre de îmbunătățire și optimizarea intervențiilor noastre. Luăm feedback de la copii, de la părinți, de la profesori ca să putem să oferim educație la cele mai înalte standarde, pentru că dacă acești copii sunt în sărăcie, nu înseamnă că trebuie să facem rabat la calitatea serviciilor pe care le oferim.
Cum măsurați impactul programelor voastre și ce rol au datele în acest proces? Le folosiți și în colaborarea cu alte organizații?
Noi monitorizăm și evaluăm impactul nostru, colectând date pentru fiecare program pe care îl derulăm, atât de la copii, cât și de la profesori și părinți, și agregăm aceste date ca să putem să vedem care este impactul nostru și inclusiv date de la școală, performanță școlară, dar și rezultate în activitățile noastre educaționale.
Colaborăm cu alte organizații non-profit și mi se pare că provocarea pe care noi o avem, și anume să susținem copiii care se confruntă cu sărăcia, presupune foarte multă colaborare, pentru că sărăcia este multidimensională și o singură organizație nu poate să rezolve toate provocările care există în astfel de comunități. Și atunci avem parteneri strategici cu care lucrăm în comunități și avem același sistem de monitorizare și evaluare a datelor pe același tip de intervenții, ca să putem să avem mai mult impact împreună.
Poate cel mai recent exemplu de raport de impact este raportul privind curriculumul nostru de inteligență artificială pe care l-am lansat public anul trecut. Este un curriculum non-tehnic dedicat elevilor de liceu, dezvoltat cu experți din ecosistemul MIT și UNESCO.
Este un curs care își propune să dezvolte alfabetizarea de bază, înțelegerea algoritmilor, modul în care pot fi utilizați responsabil și etic de către elevi, dezvoltarea gândirii critice, dezvoltarea unor competențe transversale care sunt relevante indiferent de domeniul în care acești tineri vor decide să meargă mai departe. Acest raport de impact se uită la 333 de elevi de liceu din programele noastre care au participat în ultimii doi ani la aceste cursuri și la cum a evoluat cumva înțelegerea inteligenței artificiale din punctul lor de vedere. Am descoperit că peste 90% dintre ei consideră că se simt destul de încrezători să explice concepte de inteligență artificială colegilor, ceea ce arată că și ei au aprofundat foarte mult aceste concepte.
Și mai mult de atât, vedem și pe partea asta de evaluare privind cunoștințele o îmbunătățire foarte mare și e foarte interesant că rezultatele sunt mai bune la elevii din rural decât la cei din urban și n-am sesizat, evident, nicio diferență între fete și băieți, pentru că au absorbit și au integrat informația în mod egal. Este un curriculum pe care noi l-am dezvoltat pentru tinerii cu care lucrăm, dar ne-am dat seama că el lipsește din sistemul educațional din România și atunci suntem în proces de a-l transforma în opțional pentru liceenii din România. Profesorii de orice materie din liceele din România îl pot prelua gratuit de pe site-ul nostru și îl pot duce la clasă.
Și noi credem că pentru un viitor strălucit pentru tinerii din liceele din România este nevoie de această înțelegere a inteligenței artificiale și a modului în care le modelează viețile, pentru ca apoi să deprindă și abilități de utilizare și abilități tehnice în acest sens.
Dacă ar fi să rămânem cu o idee de la IMPACT SEE 2026, ce ai vrea să transmiți?
Trăim într-o lume în care problemele pe care trebuie să le gestionăm sunt foarte complexe și e foarte important să ne unim forțele, să trecem dincolo de ego-uri, dincolo de brand-uri pentru a avea impact împreună și să oferim oportunități tuturor. Și dacă vrem într-adevăr să construim o cultură a excelenței în educație, doar această formă de colaborare și viziune pe termen lung, cu intervenții pe termen lung, poate să transforme societatea în care trăim.

–
Impact SEE’26, prezentat de Mastercard, a adus aproape 3.000 de participanți și aproximativ 200 de speakeri la Romexpo Exhibition Center și Face Convention Center, în perioada 29–30 septembrie. Cea de-a treia ediție de la București a avut trei scene principale și opt direcții tematice, două dintre ele introduse în premieră anul acesta: Investments & Startups și Culture. Programul a inclus și Impact Bookstore, un spațiu dedicat cărților și întâlnirilor cu autorii prezenți la eveniment.
Temele abordate au variat de la strategiile din spatele construirii unui brand de succes până la capacitatea Europei de a dezvolta tehnologie și de a finanța companii în creștere. Lideri de la Mastercard, Banca Transilvania, McLaren Racing, Trendyol și UiPath s-au alăturat speakerilor din administrație, știință, sport și cultură.
